Un pas mic…o urmă adâncă

Deşi sunt abia la început, sufletul mi-e invadat de aroma caldă şi parfumată a împlinirii. După ce am bătut atâtea cărări încâlcite şi drumuri înfundate, sufletul îmi şopteşte că acesta este drumul meu, drumul bun  şi frumos colorat pe care l-am căutat disperată.

Sunt atât de fericită şi de mândră că am intrat în acestă minunată comunitate plină de oameni frumoşi, de suflete frumos conturate şi de mii de zâmbete senine. Sunt sigură că blogul va deveni curând „acasă” al meu. Locul în care sufletul şi copilul din mine îşi vor găsi liniştea mult dorită.

M-am descris aici timidă şi nepricepută, neştiind cum mai sunt de fapt. Sunt doar un om plin de vise, câteva principii (trebuie să conturez altele), de mormane de amintiri, un om sensibil, un om cu un port al sufletului aglomerat de vechile corăbii loiale, cu o mare şi un cer de un albastru cald şi liniştitor, un om dependent de  cer şi de pistruii nopţii, un om vrăjit de frumuseţea lunii, un om simplu, fără un talent anume, un om plin de regrete, de greşeli şi cu riscul de a mă repeta, un om iubitor de frumos.

Recunosc acum, în misterul nopţii, că îmi pare rău pentru toate greşelile făcute; îmi pare rău că i-am lăsat pe unii să mă trântească violent de pe piedestalul pe care mă urcasem cu multă trudă şi răbdare, că i-am lăsat să-mi murdăreasca sufletul cu nămol uscat.

Acum, după legile destinului, plătesc un preţ mare pentru tot răul adus. Erau convinşi că soarta le va zâmbi în continuare, că fericirea va rămâne mult timp în pragul uşii lor, că cerul lor va fi plin de stele strălucitoare.

Rău cu rău se plăteşte.

Mă simt vinovată; totuşi răul altuia îmi surâde,iar eu nu sunt o persoană rea, plămădită cu ură şi avidă după răzbunare. Nu mă recunosc momentan.

I-am iertat până la urmă, dar nu voi uita vreodată amintirile negre şi lacrimile dure care mi-au zgâriat obrajii. De acum, cărările noastre nu se vor mai intersecta, iar privirile nu ni se vor mai întâlni.

La fel cum păstrez amintirile negre, am un cufăr mare şi frumos unde adăpostesc amintirile frumoase şi magice pe care le-am construit cu ei, milioanele de fluturi şi de cuvinte magice.

Regrete am, bineînţeles, dar  probabil la fel ca orice om mi-aş fi dorit  să fie mai mult, mai frumos şi mai intens.

Dar bănuiesc că a fost doar începutul a ce va urma. A fost ploaia ce ascundea curcubeul jucăuş. 🙂10173611_696284727096440_5940656791383061172_n

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s