Oraşe pline de oameni goi.

„Cât de înşelătoare e viaţa!Priviţi cu atenţie oamenii care vă înconjoară!Întrebaţi-vă dacă ei sunt cu adevărat fericiţi!Observaţi cât de goi sunt ochii lor!Uitaţi-vă la toate aceste priviri lipsite de bucurie!”

Citiţi-le sufletul, aş putea adăuga.

Sunt oameni ce se plimbă în tăcere pe străzile pline, dar nu-i vedem; sunt oameni cu gânduri zgomotoase, dar nu le auzim; sunt oameni cu priviri pierdute, dar nu le observăm; sunt oameni pierduţi cu suflete rănite, dar îi rănim.

Câtă viaţă se ascunde în mulţimea de perechi de ochi care traversează strada în acelaşi timp cu noi? Câtă singurătate cuprinde sufletul tinerei fete ce-şi plimbă îngândurată căţeluşul? Câtă disperare zace în ochii femeii ce vinde ziare la colţ de stradă? Câtă resemnare apasă umerii bărbatului care cerşeşte la celălalt capăt al străzii? Câtă durere se ascunde în inima băiatului ce trage cu sete dintr-o ţigară în spatele blocurilor? Câtă dezamăgire a simţit fetiţa ce se plimbă în tăcere alături de bunica ei, când proprii părinţi au abandonat-o? Câtă speranţă poate încălzi ochii şi trupul copilaşilor ce dorm în fiecare seară în acelaşi loc murdar şi rece, pe acelaşi carton pătat şi îngust? Câtă aşteptare poate îndura sufletul copiilor care stau în acelaşi pat, în aceiaşi cameră, alături de aceiaşi copii, în acelaşi orfelinat? Câtă speranţă mai există în copilaşii bolnavi de cancer care privesc cerul înstelat din pătuţul lor alb de spital, aşteptând parcă să se înalţe spre el? Cât dor mai poate încăpea în sufletele copiilor ce şi-au pierdut părinţii, gardianii lor ce-i ghidau prin întunericul vieţii? Câtă viaţă mai zace în sufletul bătrânului solitar ce hrăneşte porumbeii din parc? Câte probleme pătează cerul fetei care plânge cu suspine violente în camera întunecată? Câtă ambiţie se mai citeşte în ochii celor care au reuşit să înveţe să trăiască fără o parte din corpul lor? Câtă iertare mai poate nutri inima tinerei mame ce a fost înşelată de prea multe ori? Câte lovituri mai suportă tânăra femeie care a făcut greşeala de a se căsători cu un bărbat violent?

Câtă superficialitate umple sufletul fetei care adoarme gândindu-se cu ce culoare să-şi vopsească mâine unghiile la unul dintre cele mai scumpe saloane? Cât gol cuprinde sufletele oamenilor înstăriţi financiar, care dorm mereu singuri în paturile imense din vilele lor uriaşe? Câtă tristeţe ascunde în suflet fata care priveşte spre cer cu ochii umezi? Cât efort depune pentru a nu izbucni în suspine?

Cât de linişiţi sunt cei care au cerul senin, fără vreo urmă sau pată a problemelor? Cred că ei sunt cei mai goi dintre cei goi. 10255501_872853916070480_5348146723104143402_n

Anunțuri

7 gânduri despre „Oraşe pline de oameni goi.

  1. Pingback: Citatul de duminică (7) | Blog neinspirațional

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s