Cer un cer

11052439_10152696911501987_6130694897757860052_n

Luna mai este foarte vanitoasă anul acesta. De asemenea, parcă exagerează cu căldura. Mă pierd în mirosul divin al florilor de cireş. Miros ce îmi aminteşte de copilărie. Totuşi, florarul a făcut treabă bună. A împodobit cu grijă fiecare pomişor gol, a dat zâmbet florilor, a colorat parcurile, a dansat cu păsările, a dat cerului cea mai frumoasă culoare de albastru, a pătruns în inimile oamenilor. Tare ocupată luna mai. Dar este ocupată cu cea mai frumoasă meserie – Să aducă primăvara. Din păcate, nu toţi s-au bucurat de mireasma caldă a primăverii. Mai a uitat s-o aducă în spitale, orfelinate, azile de bătrâni, magazine şi hipermarketuri. Da, în hipermarketuri. Chiar acum, pe un raft din colţ, se aprinde o discuţie. Doză către doză.

– Cum miros oare florile? Nu, stai. Spune-mi mai bine..hm.. Spune-i cum este cerul!

– Cerul?

– Da. Vreau să ştiu ce culoare are, din ce textură este alcătuit. Îmi doresc să pot şti cât este de mare, să-i număr stele, să vânez curcubeul. Vreau să privesc fiecare apus şi fiecare răsărit.

– Cerul este o întindere infinită de albastru cald, strălucitor. Este casa norilor şi a soarelui. Este alcătuit din acelaşi material din care sunt ţesute visurile tale.

– Mi-aş dori să-l pot vedea..

– În curând vei reuşi.

– Dar când?

– Răbdare.

– Dar câtă? În fiecare zi cineva vine să-şi ia o doză. Dar niciodată nu sunt aleasă. Nimeni nu mă va cumpăra. Ceilalţi sunt atât de frumoşi şi norocoşi!

– Norocoşi? Sunt, de departe, cei mai ghinionişti.

– Ghinionişti? De ce ar fi? Nu, te înşeli, mamă. Nu au cum să fie..

– Ascultă-mă. Taci şi ascultă-mă. Cu cât stăm mai mult aici, avem timp să ne trasăm mii de visuri, să încercăm milioane de emoţii. Coacem o frumoasă nerăbdare în suflet. Cu cât stăm mai mult aici, cu atât de minunată va fi clipa când vom păşi afară din cuşca asta. Hai, mai spune-mi ce visuri mai ai.

– Am o fabrică de visuri în suflet. Dar tu nu vorbeşti niciodată despre visurile tale. Tu ce visuri ai, mamă?

– Visurile mele..Am unul singur. Visul meu este să-ţi văd visurile tale conturate. Fericirea mea este şi fericirea ta.

– Aş fi vrut să fi fost şi tata aici..

– Tatăl tău şi-a îndeplinit visurile. El a fost ales.

– Dar el de ce nu a numit fericirea lui, fericirea noastră?

– Uneori egoismul nu-şi are scuze. Dar în împlinirea visurilor se cere o anumită doză din această esentă.

– Cum a zâmbit când a văzut cerul?

– A zâmbit cum zâmbea de fiecare dată când zâmbeam noi.

– Din adâncul sufletului?

– Exact. Din străfundurile bătrânului suflet.

Soarele se legăna în josul cerului. Dozele nu-l vedeau din locul retras unde erau înghesuite. Astăzi nu a venit nimeni.. Fiecare zi era mai grea pentru mica doză.

– Mamă, ce voi face dacă tu vei pleca?

– Îţi vei menţine vii idealurile. Nu-ţi vei pierde speranţa nicio secundă, pricepi?

– Dar dacă nu pot? Dacă renunţ?

– Nu. Un luptător nu renunţă niciodată. Nu în mijlocul luptei. Vor fi multe de îndurat, zile de numărat, visuri de adunat, nostalgii apăsătoare, melancolii efemere. Tu vei lupta. Până la capăt.

– Nu voi renunţa, mamă. Promit. Sunt un adevărat luptător.

– Bine, mica mea luptătoare. Mai desenează un vis în suflet. Îmi place să te văd visând.

– Mamă, vreau să ating iarba. S-o miros. S-o simt. Vreau să privesc păsările zburând. Îmi doresc să le aud cântând. Vreau să le văd emoţiile. Vreau să zbor alături de ele. Să dansez printre copacii parfumaţi.

– Foarte frumos. În curând se vor împlini toate. Cum ai dori să fie persoana care le va îndeplini?

– Îmi doresc să fie o persoană frumoasă (sufleteşte), un om iubitor de frumos, de tainele cerului şi de zborul păsărilor, un om dependent culoarea ruginie a apusului, bolnav de lumina călduţă a răsăritului. Un om cald, sensibil. Un om plin de emoţii şi nostalgii. Un om cu visuri măreţe, care vor deveni curând ale mele. Un om cu primăvara în suflet.

Au venit ca o ploaie de vară. Aşteptarea a fost răsplătită. Mamă şi fiică au fost culese din raftul vechi de mamă şi fiică. S-au regăsit cu toţii. Visuri frumoase au luminat cerul. Visuri frumoase s-au înălţat în văzduh, împrăştiate de vântul parfumat. Fericirea era în primăvară. Fericirea este în noi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s