O atingere timidă

abstract-computers-keybord-hd-wallpaper-1024x640   L-am primit în 2007. A sosit într-o cutie uriaşă comparativ cu mânuţele mele. Un dar necesar, spuneau părinţii mei. Au avut grijă să-l cumpere în acelaşi timp cu părinţii prietenilor mei. Plănuiam sute de aventuri în legătură cu noul nostru amic. Ascultam, fără să înţeleg, toate instrucţiunile tărăgănate. Aşteptam să rămân singură cu el pentru a-l putea explora nestingherită. Mii de jocuri luceau pe ecran..Am rămas, într-un sfârşit singură cu noul obiect. L-am privit câteva minute, cocoţată pe scaunul înalt.  Am deschis palma şi am atins aproape imperceptibil tastele, monitorul, am mângâiat unitatea, am fixat privirea pe beculeţul verde al boxelor şi am început călătoria. Cu şoricelul în palmă, am ales unul din multitudinea de jocuri atrăgătoare de pe ercan. Mi-am fixat cum am putut eu mai bine degeţelele pe taste, pierzându-mă rapid în magia jocului. Eram doar eu şi noul meu prieten, dar ne distram pe cinste. Un întreg univers mi se oferise. Jocurile din copilărie păreau banale comparativ cu ce-mi oferea tehnologia.

Această întâlnire cu ea a fost ca o revelaţie. Înţelesesem avantajele ei, dar acum eram fascinată de ele. Uitasem de ai mei tovarăşi de joacă, de dulcile prăjituri, de iarba moale şi norii pufoşi. În schimb, mă jucam cu Mario, întindeam capcane vecinului meu nemernic, serveam zânele din copacul meu, plimbam oamenii cu maşina şi mă pierdeam printre aventuri alături de Teddy. Am lăsat cerul şi desenele animate în urmă. Mă bucuram din plin de noul meu dar. Copil fiind, nu realizam cât de multe momente unice pierdeam. Nu realizam că-mi irosesc cei mai frumoşi ani. Eram extrem de fericită. Nu mă puteam plictisi de noua jucărie. Mă bucuram, puţin mai târziu, de crema tehnologiei, INTERNETUL. Alte clipe petrecute în lumina calculatorului.

Am pornit de la un simplu televizor alb-negru, cu sute de butoane decolorate, apoi am ajuns la altul de ultimă generaţie, cu sute de canale şi culori, am trecut apoi la un calculator ce era alimentat cu cât mai multe jocuri.

Ce pot spune, tehnologia nu m-a dezamăgit niciodată, deşi mi-a furat din ani. Nu pot spune însă că mi-a distrus copilăria. Am avut o copilărie foarte frumoasă. Însăşi tehnologia a participat la înfrumuseţarea ei.

Într-o zi prietenul meu s-a îmbolnăvit. Nu ştiam din ce cauză. Nu ştiam ce puteam face. Pe o foicică îngălbenită de vreme se afla numărul pentru service calculatoare.

Am sunat rapid la numărul salvator. Curând, doi bărbaţi au luat bucăţi din calculatorul meu. Am învăţat din nou să mă bucur de lucrurile simple, să urmăresc aceleaşi desene, să mă joc alături de vechii prieteni. Nu după mult timp, prietenul meu s-a întors mai frumos şi mai nou ca înainte. Am primit un număr pentru reparaţii laptopuri  de la cei doi. ” E mai bine să fii precaut”, a spus unul dintre ei în timp ce-mi strângea obrăjorii.

Mi-am reluat vechile activităţi, dar nu cu aceaşi intensitate. Mai târziu deveneam dependentă de noul telefon. Atunci am descoperit liniştea oferită de muzică. Am fost prinsă în plasa tehnologiei. Şi ghici ce? Încă mai sunt. 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre „O atingere timidă

  1. Rasaritul incepe cu prima raza de soare…ploaia incepe cu prima roua…focul incepe de la prima scanteie…iar fericirea?…mereu de la primul zambet! …O seara frumoasa si linistita!
    Dawn begins with the first ray of sunshine … rain … fire dew begins with the first start at first spark … and happiness? … Always the first smile! .. A beautiful evening and quiet!


    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s