Dincolo de graniţă

Milioane de români privesc cerul de dincolo de graniţă. Milioane de români au decis că ţara noastră este săracă, că nu mai are nimic de oferit, că şi-a epuizat containerele de posibilităţi. Milioane de români au trecut frontiera împovăraţi de bagaje cu haine, mâncare şi amintiri. Milioane de copii au rămas în urmă, agăţaţi de o amintire. Suflete îmbibate de dor. Bani mânjiţi de lacrimi.  Momente unice risipite. Aniversări ratate. Destine întrerupte.

Alimentăm sufletul cu putere, răbdare şi curaj, dar resursele se epuizează rapid. Dorul şi durerea le înlocuiesc. Teama alungă luminiţa vagă a unei benzinării de visuri. Şi iar se face întuneric.. Stelele căzute nu ai sunt dorinţe, ci doar stele sinucigaşe. Aşteptarea roade fără oprire din suflet. Un zgomot asurzitor ce provoacă nebunie. Mirosul singurătăţii putrezeşte în suflet. Responsabilităţi împovărează umeri slabi. Ochi goi, trişti, lipsiţi de o emoţie şi de o strălucire aparte. Zilele devin luni, iar lunile ani. Containerele, pline cândva de putere şi energie, sunt goale, prăfuite, mâncate de molii. Parcă nimic nu ar fi zăcut acolo niciodată. Nesiguranţa devine clişeu. Teama se dezlănţuie ca o furtună de iunie. Teama de a trece mai departe. Teama de a nu ceda. Teama de teamă. Visuri contracost.

Luminiţa unei promisiuni deşarte se ascunde în suflet. Dorul este prezent zilnic. Şi se mai numără odată zilele. Se mai calculează speranţele. Se mai adaugă un vis. Se mai pune şi o stea. (Asta era dorinţă). Dar el e tot aici. Roade din suflet.

Steagul României a devenit o iluzie. Se adoptă obiceiurile, sărbătorile şi tradiţiile altei ţări. Se luptă pentru culorile altui steag. Dar acela e.. gol. Se îngrijesc alţi oameni, se luptă pentru alte vieţi, se uită de unde s-a plecat. Şi de cele mai multe ori, România este lăsată în spate. Limba română este închisă în suflet. Tradiţiile şi cultura sunt abandonate.

Dar ţara mea este bogată. Poate nu oferă locuri de muncă suficiente, poate nu schimbă lucrurile, poate nu ne oferă în totalitate ceea ce ne dorim. Păstrează însă toată esenţa existenţei noastre. Promite a ne veghea visurile şi a păstra fiecare amintire. Se angajează să ne fericească sufletul. Culorile ei îmi sunt marcate în suflet, inimă şi minte. România este a noastră, cu bune şi cu rele! Nimeni nu ne va putea lua asta vreodată. La fel cu nici noi nu putem schimba asta.

P.S Te aştept acasă.

Anunțuri

20 de gânduri despre „Dincolo de graniţă

  1. M-ai atins emotional prin simplul fapt ca stiu motivul din spatele acestor randuri. E trist ce ai spus, dar si mai trist este faptul ca acesta este adevarul.
    Nu uita, ca va fi bine! >:D<

    Apreciază

  2. Rasaritul incepe cu prima raza de soare…ploaia incepe cu prima roua…focul incepe de la prima scanteie…iar fericirea?…mereu de la primul zambet! …O seara frumoasa si linistita!
    Dawn begins with the first ray of sunshine … rain … fire dew begins with the first start at first spark … and happiness? … Always the first smile! .. A beautiful evening and quiet!


    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s