Dor de fericire

Am grijă să mă aşez în acelaşi loc în care mi-am plâns retragerea. Printre cărările încurcate ale propriilor gânduri, caut drumul de întoarcere. Nu mă simt mai puternică sau mai încrezătoare ca înainte, ci doar conştientă că a mă plânge nu e o soluţie.

Mă întorc aici, cu un suflet greu şi o disperată nevoie de mine. Nu neg, nu contest şi nu regret nimic in ceea ce am scris în ultimul articol. Sufletul mi-e umbrit de fiecare cuvânt, de fiecare virgulă de acolo.  

Da, continui să scriu. Nu am încetat niciodată. Scriu pentru că nu pot alunga cuvintele ce bat cuminţi la poarta sufletului. Scriu pentru că am jurat că asta va fi meseria sufletului meu, a copilului ce va deveni un adult temător.

Da, poate scrisul chiar m-a îngropat, dar tot el a fost cel care m-a salvat acum câteva luni. El mi-a fost mamă şi tată, soră şi frate, prieten, om drag şi suflet. Teamă şi regrete mai am prin suflet, dar învăţ că şi ele fac parte din mine. Mă angajez în a posta cât mai des, în a da formă fiecărui cuvânt, gând, amintire, vis, temere.

Un articol scurt, stângaci, dar încărcat de o multitudine de emoţii şi fericiri viitoare. Fibrele emoţiei întoarcerii acasă, printre suflete şi cuvinte. Aici mi-e bogăţia.

Închei cu teamă în suflet. Mi-a fost dor de voi. Bine v-am regăsit, oameni frumoşi! 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre „Dor de fericire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s