Copila cu ochi de cer

Drag copil drag,

îţi mulţumesc că, din toate sufletele, ai ales să baţi timid la poarta sufletului meu. Păstrez cu drag, cu emoţie, cu o bucurie infinită, clipa magică când am deschis larg uşa. Un scârţâit minor mi-a mângâiat sufletul. Ţin să spun că nu am închis uşa după tine. Eşti liberă să pleci oricând.. Eşti liberă să alergi pe ea fără o privire înapoi, cu braţele pline de comorile pe care le mai am prin suflet. Oricum, orice vei lua, nu va cântări mai mult decât ceea ce mi-ai dat. Te rog doar să nu trânteşti uşa. Nu o închide pentru că nu ştiu dacă voi mai fi capabilă să mă târăsc până la ea, să o deschid viitorului om drag. Dar cumva, în adâncul sufletului, ştiu că nu vei pleca.

Ai apărut când nu mai credeam în oameni, în mine, în bine, în bătăile mincinoase ale inimii nebune. Mi-ai luminat cerul cu străluciea sufletului tău. Pentru asta nu am cum să-ţi mulţumesc. Cuvântul acesta e prea sărac.

Dulce, caldă, blândă, visătoare, entuziasmată, veselă, copilăroasă şi matură, raţională, zâmbitoare, ai tras lumina peste nori.

Iar acum îmi dansezi frumos prin suflet cu pasiuni şi fericiri fără margini. Un dans simplu cu mişcări improvizate şi pantofi moi, înveliţi în straturi de cuvinte liniştitoare, dătătoare de fericire. Ştii, îmi plac mult începuturile. Clipele acelea unice, încărcate de emoţii şi nerăbdări. Începuturile vor purta mereu mirosul unor emoţii speciale, aparte. Şi odată cu ele, se declanşează zgomotul formării semnelor de suflet. La început e mereu bine. Asta-mi mulţumeşte sufletul. La început nu plângi, dai şi iei zâmbete. Dai din forţa sufletului care se dublează între timp şi iei de două ori mai mult. La început aduni cele mai frumoase amintiri. Primele. Le aşezi cu grijă în cuferele noi..

Mi-ai arătat cu drag, fără umbră de regrete sau teamă, pereţii sufletului tău. M-ai lăsat să-mi las durerea peste ei, să-i murdăresc cu lacrimile mele, să-i împovărez şi mai mult. M-ai ascultat de fiecare dată, mi-ai chemat şi tu paşii înapoi, mi-ai trimis şi tu gânduri bune, sfaturi, emoţii şi forţă sufletescă, forţa unui suflet tânăr.

Cineva, acolo sus, mă iubeşte mult pentru că până acum mi-a trimis oameni frumoşi. Oameni frumoşi care au reuşit să-mi salveze sufletul, să-l cureţe de mizeria provocată de cei care au trântit uşa în urma lor. Cu ocazia aceasta, îi mulţumesc. Îi mulţumesc şi pentru oamenii mai puţin frumoşi. Îi mulţumesc pentru tot.

Ţi-aş mulţumi şi ţie, ancoră pentru sufletul meu, dar e puţin. Scriu cu degete tremurânde şi cu sufletul strâns de emoţie. Vreau să ştii, poate am uitat să spun sau nu ţi-am arătat până acum, că eu sunt şi voi fi mereu alături de tine. Nu voi spune niciodată că sufletele noastre sunt legate pentru că nu e aşa. Cel puţin nu fizic, nu cu frânghii sau lanţuri. Magia constă în libertate, în încrederea pe care o purtăm. Asta e frumuseţea legăturii noastre. Nu ţi-o poţi imagina legată cu ceva, dar o simţi.

Îţi spun, ţi-am mai spus-o şi voi continua să o spun, priveşte mereu cerul. Indiferent de stări. O parte din mine va fi mereu acolo pentru acolo. Să nu uiţi asta. Să nu mă uiţi.

Te pup cu drag şi te îmbrăţişez cu forţa sufletului, om drag ce-mi eşti.

Cu infinită dragoste,

Flori.

Anunțuri

2 gânduri despre „Copila cu ochi de cer

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s