Scrisoare de încurajare

Drag om minunat,

aceasta este surpriza pe care ţi-am promis-o şi ai aşteptat-o aşa frumos. Îmi cer scuze că a durat atât, dar nu-mi găseam cuvintele. Nici acum nu le-am găsit. Nu e uşor să vorbeşti despre un suflet aşa frumos. E aproape imposibil să te încurajez cu aceste cuvinte sărace. Dar încerc. Încerc să-ţi readuc speranţa în suflet. Încerc să te fac fericită. Nu am apucat să-ţi descriu bine sufletul în prima scrisoare adresată. Îmi cer scuze şi pentru asta. Îmi cer scuze pentru tot.

Îmi eşti atât de dragă! Simt că nu ţi-am spus, că nu ţi-am arătat cât de fericită m-ai făcut. Bătăile tale la uşa sufletului meu, paşii tăi prin toate camerele, braţele tale pe pereţii lui, zâmbetul pe cer.. Eşti cel mai frumos semn de suflet. Nu ştiu ce m-aş face fără tine. Eu ştiu că poţi. Tu eşti puternică, doar aşa te-am cunoscut. Eşti puternică, curajoasă, plină de iubire, stele şi flori, frumoasă, loială, copil sincer şi visător. Ai speranţele la poarta sufletului. Lasă-le să intre, te rog. Lasă-ne să te ajutăm. Putem s-o facem. Împreună. 

Îmi place cum treci peste toate. Îmi place forţa cu care îmi spui că eşti bine, deşi îţi simt lacrimile în cuvinte. Cu paşi mici, dar siguri ai început deja lupta. Doar că nu şti. Eu nu aş fi putut să fac asta. Eu nu aş fi putut să lupt cum o faci tu. Şi tu mă numeşti pe mine puternică.. Am minţit şi eu. Vezi, de asta ne înţelegem noi aşa bine. Sufletele ne sunt ţesute din acelaşi material. Şi eu am zis că sunt bine cu lacrimi în ochi, în cuvinte. Ne-am protejat una pe cealaltă, deşi sufletele îşi ştiau durerile. Nu îmi era teamă sau ruşine să-mi recunosc şi să-mi accept lacrimile, doar că nu voiam să-ţi îngreunez sufleţelul. La fel ai făcut şi tu. Dar ne-am ştiut fiecare lacrimă. Sufletele le simţeau.

Aş vrea să-mi ajungă cuvintele astea, aş vrea să pot să-ţi dau din forţa sufletului meu, aş vrea să fie bine. Aş vrea să vezi cât eşti de minunată, aş vrea să te vezi prin ochii mei. Să vezi că vei învinge. Nu am putut să nu remarc, încă de la început, asemănările dintre noi. Regăsirea şi liniştea dată de scris, sensbilitatea sufletului, teama, dorul.. Toate încâlcite în poveşti şi dureri asemănătoare. Mi-ai acceptat aşa frumos sfaturile, chiar dacă ne despart ani de trăiri.  Eşti copil şi femeie în acelaşi timp. Eşti un întreg univers de culori, lumini, zâmbete şi fericiri. Cu tine nu mi-a fost niciodată teamă. Nu m-am temut că m-ai putea judeca sau certa. Am ştiut mereu că mă vei înţelege. Indiferent de ce voi face sau de ce voi spune. Ai ştiut să mă laşi să plâng, să plângem împreună, ai ştiut să aduci curcubeul lacrimilor când acestea îmi inundau sufletul. Ai ştiut să fii acolo mai bine decât oricine. Îmi dai o aşa siguranţă. Cu tine pot fi eu cu adevărat. Cu tine pot face orice. Cu tine mi-e bine.

Prima clipă, clipa aceea în care mi-ai cerut timid ajutorul a fost cea care avea să ne lege aşa frumos sufletul. Clipa aceea mi-a adus atâtea. Ce bine că m-ai găsit! Cum am spus, cuvintele sunt prea sărace. Dar cum pot descrie unele dintre cele mai frumoase clipe şi bătăi de inimă? Eşti o promisiune către viitor, către mine, către suflet, către un drum, un cer rupt de realitate. Cred în tine cu fiecare părticică din mine. Ştiu că vei reuşi. Nu mă îndoiesc de asta deloc. Poţi fi cine vrei. Poţi face ce vrei. Poţi zbura unde vrei. Poţi sări cât de sus vrei. Nu mă îndoiesc o clipă de asta. Nu mă pot îndoi de tine. Sunt multe drumuri. Trebuie să găseşti unul, să te agăţi de el cu forţa sufletului şi a visului. Să mergi, să alergi, să zbori. Trebuie să faci asta ţinând mereu o bucată dintr-un vis într-un buzunar şi o speranţă în altul. O s-o spun mereu. O s-o spun până nu voi mai avea cuvinte. Tu poţi! Tu eşti puternică! Vei reuşi! Şi atunci, cu inima bătând ca o nebună, vei striga către cer, către mine, către stele şi către tine că ai învins. E o luptă în care trebuie să lupţi. Să lupţi cu tot ce ai. Şi ce dacă nu-ţi mai ajung câteva vise? Ce dacă nu mai ai speranţe? Ce dacă azi nu mai ai zâmbete? Eu sunt aici. Ţi le pot da oricând. Numai să deschizi uşa sufletului. Să le laşi să intre. E lupta ta, draga mea, dar asta nu înseamnă că-ţi este interzis să plângi, să te ascunzi sau să ceri ajutor. Important este să nu renunţi. Poţi lupta cu orice armă vrei. Poţi chema mereu soldaţi să te ajute. Mă ofer voluntar, soldat pe frontul sufletului. Nu te îngrijora. Avem arme suficiente.

Nu ştiu dacă îţi va ajunge această scrisoare. Nu ştiu dacă-şi va atinge ţinta. Nu ştiu, dar încerc. Încerc până reuşesc. Caut alte cuvinte, găsesc eu ceva. Dar nu renunţ. Nu până nu-mi vei striga că ai învins. Doar atunci voi fi împăcată. Îţi ştiu bine povestea. Îţi ştiu bine sufletul. Încă mai ştiu ce promisiune mi-ai făcut. Te ştiu bine, copil, adult şi femeie.

Cum am mai spus cândva, într-o altă scrisoare, cineva acolo sus mă iubeşte. Da, mă iubeşte şi mă protejează. Tu eşti unul din oamenii frumoşi, îngerii trimişi pe pământ. Ai apărut într-o perioadă urâtă a vieţii mele. Perioada aceea obositoare după o luptă încheiată. Ai şters cu frumuseţea ta unele sechele, ai ajutat nişte răni să se vindece. Mi-ai deschis ochii. M-ai ajutat să privesc din exterior. Mi-ai redat o persectivă obiectivă a propriei vieţi. Abia atunci s-a încheiat lupta. Abia atunci am învins. Nu ţi-am spus atunci, am aşteptat un moment potrivit. Bine că am păstrat asta în suflet. O spun acum. Cu zâmbet de suflet învingător.

Da, am învins! Alex, am învins! Şi nu voi avea linişte până nu-mi vei striga fericirea ta!

Cu drag infinit,

Flori.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s