Uit să uit

Aştept de atâta timp toamna asta că acum nu ştiu ce să fac cu ea. Mi-e sufletul confuz şi obosit. Nu vreau să uit, nu vreau să dau uitării părţi din mine. Vreau doar să pot să-mi pun amintirile în cufere, să le închid şi să le caut rareori. Nu mai vreau să pierd timp balasând un capac ce trebuie închis.

Te-am văzut. Te-am văzut şi sufletul mi-a tresărit. Nu de teamă, nu de dor. Doar aşa, că-ţi erau ochii prea goi. Goi pentru mine. Doar pentru mine.. Mi-am promis că nu-ţi mai scriu nimic, niciodată, că acelea mi-au fost ultimele cuvinte.. Dar nu mă lasă sufletul. Aşa că te adun în articolele mele, îţi mai şoptesc numele câteodată, te mai caut cu privirea..

Mi-am încălzit un zâmbet pe chip, mi-am ridicat capul cu un curaj infinit. Am câştigat şi voiam să vezi asta. Voiam să vezi că nu mai sunt tipa penibilă pe care ai abandonat-o pe banca aceea din parcul atacat de o toamnă târzie. Voiam să vezi chiar dacă tu nu te uitai. Voiam să mă vezi zâmbind căci ultima dată mi-ai râs de lacrimi.

Articolul acesta nu e pentru tine. Niciunul nu este pentru tine. Toate sunt ale mele, pentru mine, pentru suflet, pentru copil, pentru acea Flori uitată pe bancă..

Şi vorbeam de toamnă..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s