Istoria se repetă..

Nu am reuşit niciodată să-i înţeleg pe oamenii care se tem de clovni. Cum să te sperii de ceva care este menit să te facă să zâmbeşti? Dar eu, eu cum m-am putut speria de atâtea ori de fericire? Cum de i-am întors spatele de teamă? M-am temut şi am pierdut. Că am încercat eu să o găsesc mai târziu, asta e altă poveste. Fericirea mi-a fost un clovn bine-mascat, un clovn de care m-am speriat şi am fugit. Cum se ascund sub pat cei care se duc la circ şi dau ochii cu clovnii. Aşa cum nu am reuşit niciodată să mă înţeleg, să mă găsesc, să mă iubesc..

Ce se mai joacă octombrie cu sufletul meu. Ce-l învârte.. Ce este cu coincidenţele acestea? Ce doreşte să-mi demonstreze? Îmi ia sau îmi dă? Să-mi dea un semn, o frunză mai verde sau o ploaie mai zdravănă.. Aş vrea să schimb atâtea la mine. Aş rupe cu mâinile goale părţi din mine, le-aş desprinde cu furie şi le-aş arunca departe. Şi când le-aş căuta mai târziu, m-aş chinui să înţeleg de ce am făcut asta, pentru cine..

Nu mă tem de clovni. Îi ştiu, le văd în suflet dincolo de straturile de machiaj, de zâmbetul larg şi nasul roşu. Clovnii mi se par mai buni ca oameni. Încă de când păşesc pe scenă realizezi că joacă un rol. Că sunt angajaţi să-ţi dea ceva. Oamenii fără măşti mă înspăimântă însă. Să nu ştiu cu ce intenţii îmi umblă prin suflet, să nu ştiu dacă zâmbetul le este desenat sau nu..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s