Altă toamnă, niciun tu

Mi se pare mie sau nu mai ştiu să număr? Mă trezesc aşa buimacă, fără a şti nimic. Că e sfârşit de octombrie, că mai e puţin şi mi se duce şi toamna asta, că nu am făcut nimic, că am pierdut două luni în care-mi plănuisem atâtea, că nu am tăiat nicio liniuţă din multele aşezate pe oglindă..

Şi dacă m-ar întreba acum cineva pe stradă ce vârstă am, aş spune fără să gândesc că am şaptesprezece ani..

Mă visez într-o poveste frumoasă, mă visez alături de un personaj frumos, minunat, perfect pentru mine. Mă visez fericită, dar doar mă visez. Nu fac nimic şi-mi zic că nu pot, că aş vrea, că aş încerca. Mereu am urât condiţionalul.. Îmi dăduse mie octombrie un dar de toamnă, de optsprezece ani, dar poate a greşit. Poate nu era darul meu. Poate a vrut să-mi încerce sufletul. Să-mi amintească de ceva..

Uneori uit să-mi amintesc de toamna trecută, de ce am primit atunci, de ce nume avea fericirea mea. Şi e bine pentru că nu vreau să-mi amintesc aşa des. Altfel nu aş mai scrie altceva, aş scrie cu disperare, aşa cum scriam înainte..

Mă privesc, mă analizez câteodată minute în şir, până realizez cât de mult m-am schimbat. Recunosc cu regret că am crescut.. Nu mai sunt aceaşi Flori. Nici pe blog. Cu fiecare articol publicat realizez cât de diferit este faţă de ultimul, cu ce gând l-am scris, cu ce scop am şters sau am adăugat un cuvânt. Gesturile, zâmbetul, acţiunile, speranţele, toate mi se schimbă..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s