Temeri reci

Nu am mai scris nimic de mult, mult timp. Nici aici, nici pe vreo foaie fără perehe. M-am ţinut departe de tot, parcă. Intrând aici, dând glas gândurilor şi temerilor, parcă-mi ştirbesc din încrederea aia falsă pe care mi-o agăţ de suflet. Şi după, nu mai merg dreaptă pe stradă..

Singurătatea, teama, frigul, neîncrederea, lipsa unei îmbrăţişări calde de la o persoană mult-iubită, dorul, resposabilitatea şi toamna mă apasă peste suflet. Nu-mi găsesc cuvintele. Poate e consecinţa faptului că mi-am alungat de atâtea ori stiloul.. Sunt unele clipe când nu mă mai recunosc, ca acum. Şi oricâte guri de aer proaspăt aş lua, tot nu mă pot trezi la realitate. Sunt pierdută într-o lume fără nume. Şi doar stau în ea, condusă de proprii paşi, fără a căuta un drum.

Am pierdut şi o să mai pierd. Şi oameni şi gânduri şi amintiri şi şanse. Şi ştiu asta. Dar parcă simţeam nevoia să angajez cuvintele aici, parte din articol şi din Flori. O Flori ce se speriase, în urmă cu (,) ceva vreme că (,) crescuse. Îmi vine să aşez gândurile aşa, anapoda, să le scriu aici, doar aşa, că vor degetele.

Aş mai scrie parcă o scrisoare de singurătate. Şi, ca şi pe cealaltă, aş scrie-o tot cu teamă. Plec. M-am cocoşat destul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s