Interzis sufletelor slabe

Miroase din nou a moarte în jurul meu. Un miros greu, ce mi se lipeşte de suflet. Mă aflu pe acelaşi scaun pe care am stat în faţa aceleaşi uşi în urmă cu , câţiva ani. E pătat de gânduri.. Să nu mai zic de teamă. Şi e atâta gălăgie. Toate şoaptele amestecate cu ţipete şi uşi trântite, toţi paşii grei, toate gândurile zgomotoase, toată teama din ochii lor. Şi speranţa..

Poate aşa vor oamenii să alunge moartea, împărtăşindu-şi povestea şi durerea. Pe holurile pline de aşteptări.. Şi pereţii ăştia.. Doamne, câte au mai auzit! Câte mâini s-or fi sprijinit de el, învinse? Dacă ar fi după mine, aş vopsi toţi pereţii într-o culoarea întunecată, egală cu moartea. Aş schimba şi uniformele medicilor şi asistentelor. Albul ăsta parcă jigneşte sufletele.  Este prea mult şi prea trist. Şi e rău, pentru că albul se cere frumos, cald, vesel, dar albul ăsta ne minte.. Aş pune şi un avertisment la poartă: Interzis sufletelor slabe!

Şi e aşa frig. Parcă mereu îşi găseşte frigul un cuib în clădirea asta. În clădirea asta nu am prea multe amintiri sau regrete, nu am lăsat şi nu mi s-au luat multe părţi din suflet şi sunt foarte recunoscătoare pentru asta. Clădirea asta este spitalul. Locul ăsta al morţii este locul în care se spune că te vindeci. Îmi permit să nu cred asta, îmi permit să spun că pleci bolnav cu sufletul în majoritatea cazurilor.

De obicei îmi place să ascult poveşti, poveşti de viaţă, dar azi nu vreau să aud nimic. Nu vreau să aud nicio poveste de la nimeni, mai ales una şoptită pe un hol aşa trist şi aglomerat. Nu vreau să aud nimic din ce vorbesc ei. Mă înarmez cu egoism. Şi mă simt vinovată. Pentru asta şi pentru mai multe.

Respect medicii şi ceea ce fac pentru noi. Dar doar unii, căci ceilalţi fac parte din categoria aia de neoameni. Fiinţe nepăsătoare, însetate după şpagă. Din cauza lor, am şi mai mult respect pentru cei care-şi fac pasiunea din tot sufletul.

Ştiu că voi putea să respir abia după ce voi închide uşa în urma mea, după ce voi ieşi de aici. Şi nu pot decât să mă simt vinovată. Nu pot să scriu pe holul ăsta trist. Mă doboară. Şi pereţii ăştia albi..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s