Duminică tristă

M-am trezit devreme, refuzând orele de somn pe care le cerşeam acum câteva săptămâni. Ce departe mă simt de atunci. Departe cu sufletul.. De când am ales să deschid ochii, mi-am zis că azi va fi o duminică tristă. Mi-o spunea vântul de afară, întunericul şi soarele fricos, care nici acum nu se arată. Mi-o spune şi durerea asta de cap pe care nici pastilele, nici cafeaua, nu o pot combate. Şi se termină şi toamna asta..

Am atâtea cuvinte în suflet. Unele au coborât în vârfurile degetelor, aşteptând să fie scrise. Dar parcă nu e aşteptare.. Şi aseară mă gândeam chiar să le dau drumul. Să scriu odată tot ce simt, fără teama că nu mi se vor potrivi cuvintele, că cineva va strâmba din nas sau că vor fi prea personale, că-mi voi dezveli sufletul de tot.

Mi-am plănuit duminica asta acum o săptămână, am plănuit-o apoi în fiecare zi, mi-am plănuit-o şi ieri şi o mai modific şi azi. Mi-am propus multe azi, dar nu ştiu câte voi putea să fac. Nu ştiu dacă voi fi în stare să şterg măcar urma lăsată de ceaşca de cafea de pe birou. Mi-e milă de mine azi..

Mi-am căutat vechile melodii, cele pe care-mi plângea sufletul, dar nu am plâns. Nici aseară, nici ieri. Da, aveam lacrimi adunate în suflet, dar pur şi simplu nu le puteam da drumul. Şi.. a fost mai rău. Nu mă puteam elibera.. în niciun fel. Şi m-a durut.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s