Deşteaptă-te, române!

E aşa trist să auzi un român spunând că-şi urăşte ţara.. E aşa trist să ştii că sunt români care s-au stabilit definitiv în afara pământului originar. E aşa trist să dai vina pe o ţară, pe un pământ. Este trist, este demoralizator, este tragic. Este cea mai mare problemă a noastră.

Este de necrezut cum nimeni nu vede realitatea. Din o sută de oameni, poate doar zece o văd  şi asta nu e problema României, ci a românilor, a oamenilor, este problema lipsei umanităţii. Copiii noştri nu vor mai ştii ce să facă, cum să gândească, cum să se comporte, pentru că o fac alţii pentru ei. Se aplaudă şi se urmează instinctul de turmă, lăsând în urmă adevăruri. Am ajuns o generaţie urâtă, lispită de umanitate, principii, valori, bunătate, respect şi bun-simţ. Cei şapte ani de acasă nu-i mai are nimeni, nici adulţi, nici copii. Ne scufundăm.. Dar ţara va rămâne aici. Se vor culca alţi oameni pe pământul nostru, alţii ne vor lua steagul. Şi ei, români.. ca şi noi.

România, ca ţară, ca pământ, ca mamă, am prezentat-o acum ceva vreme. I-am scris un sfert din toate frumuseţile ei. Aş mai scrie despre ea, că aş mai avea atâtea, dar românii o fac de râs. Unii, mai mult decât alţii. Aş vrea ca de mâine fiecare să se trezească, să-şi dea seama de sfera în care alunecă şi să sară din mâinile în care cade. Să scape de manipulare, prezentă în fiecare loc. 

Consider că schimbarea este numai în noi. Dacă am reuşi să fim altfel, să vedem lucrurile altfel, să ne comportăm altfel, atunci ar fi mult mai uşor. Ar fi o dulce pace printre suflete. Dar dacă noi suntem aşa cum ne numesc alţii, dacă facem şi nu facem, nu demonstrăm altceva decât ceea ce ne-au spus ei. Ne manipulează, ca la sfârşit de drum să ne ia tot, fără a le păsa de nimic. 

Ştiu că banii şi puterea sunt valori supreme pentru unii, dar ţin să spun că la final nu vei lua nimic cu tine. La final vei fi singur, fără bani, fără nimic din ce ai furat, doar cu siguranţa că vei fi judecat pentru ceea ce ai făcut. Deşi nu prea cred în judecata de apoi, ştiu că nimeni nu pleacă din lumea asta fără să plătească pentru ceea ce a făcut.

Tu, române, sărac sau bogat, bolnav sau sănătos, senator sau preşedinte, judecător sau procuror, vânzător sau pescar, poliţist sau puşcăriaş, bărbat sau femeie, adult sau copil, preot, hoţ, deputat, profesor,  deschide odată ochii, nu vezi cum îţi fură visurile, nu vezi cum te tratează, nu vezi tu cât furi, cât iei, cât de mult îi calci în picioare, nu vezi cum vor să faci ca ei? Doamne, treziţi-vă odată. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s