Cuvinte pentru suflet

Mi-e teamă. Mereu îmi e teamă. De ce îmi este aşa teamă? Că mi-am demonstrat şi eu de câteva ori că pot, că nu sunt chiar atât de slabă pe cât mă credeam; mi-am demonstrat, nu? Nu ştiu ce ştiţi voi despre mine şi nu ştiu nici cum aş putea să vă spun. La rubrica unde trebuia să mă descriu, m-am codit, m-am temut şi m-am ascuns după cuvinte. Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum.

Voiam să încep altfel articolul ăsta, să mai zic ceva de fluturi, să spun, mai explicit, cine mi i-a dat. S-a oprit şi ploaia. Şi.. vine iarna. Şi cred că frigul mi-a pătruns în oase. Şi mă mănâncă degetele să cer o îmbrăţişare, dătătoare de alţi fluturi. Şi..

Vreau să scriu. Simt nevoia să scriu ceva. Mă dor palmele. Am un gust amar pe buze. Îmi începusem articolul ăsta cu alte gânduri şi altă muzică şi nu mai vreau să dau replay. Mă înţeapă ceva în suflet. Şi nu ştiu dacă sunt cuvinte, fluturi, amintiri sau visuri. Nu ştiu ce mă tot apasă acolo. De bătut, nu bate nimeni la uşă şi deja mi s-au tocit genunchii aşteptând cu urechile lipite de materialul rece şi tare. 

Suflete, promit să-ţi dau alte cuvinte. Hai să le dăm inimii pe astea, vrei? 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s