Gânduri defecte

Îmi era dor să scriu pe-o foaie. Să iau eu, cu degetele astea îngheţate şi tremurânde, stiloul, să zgârii hârtia şi numai sunetul ăsta să-mi smulgă un zâmbet de suflet. 

Scriam atât de mult înainte. Atât de profund şi chinuitor. Şi fiecare zi era purtată prin jurnal, iar peste două pagini era reluată, resimţită, rescrisă. Dar jurnalul nu mai este de aproape un an, iar eu nu pot să-mi mai scriu zilele pe foi.  

Acum alt loc mi-e casă, iar stiloul îl uit la geam.

Pe la început, când îmi căram cuvintele în casa cea nouă, îmi scriam sufletul pe foi goale şi-l transcriam mai târziu, în pagini virtuale. Însă stiloul îmi este străin, iar sunetele lor, ale foilor, nu mă mai fac să zâmbesc. Sunt altele acum. Alte şoapte, alte zâmbete, altă Flori. 

În hârtie mă tai, iar cerneala îmi pătează palmele. Toţi vor şti. Şi vreau să ies curată din asta. Cum mi-aş fi scris eu pe coli albe „Fluturii”, „Cafeaua amară”, „Duminica tristă”, „Scrisoarea de singurătate” şi „Semnul de suflet”, fată de hârtie? Am scris „Povestea unui tu” şi  a trebuit s-o închid undeva, că-mi ţipa la suflet.

De stilou mă ţin departe, mai scriu şi urât şi strâmb şi.. trist. Foaia o las goală, o pătez prea mult cu gânduri defecte şi zâmbete false. Am făcut nişte promisiuni. Şi vreau să mi le ţin. Vreau să câştig!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s