Netămătoare cuvinte

Îmi găsesc din nou liniştea în scris. Îmi adun cuvintele în palme înainte să le dau drumul; vreau să le am pentru mai mult timp. Poate-mi fac bine şi vreau să mai trag de starea asta. Îmi lipseşte..

Ieri şi ieri am uitat ce am promis. Şi m-am lăsat afectată de ceva ce nici măcar nu am curaj să mânzgălesc aici, chiar dacă mă laud cu nişte cuvinte lipsite de teamă. Ce tot fac atâtea promisiuni, habar nu am. Chiar mi-am promis pentru azi o veselie diurnă, am visat toată noaptea un zâmbet, mi-am încălzit cuvintele. Am sfârşit cu ele grămezi ofilite peste suflet. 

Scuzaţi-mă, vă rog. Am minţit încă de la început. Astea nu-s cuvintele mele curajoase, ci dimpotrivă. Duhnesc a teamă.. poate cel mai mult. Sunt scrise cu teamă, dar sunt adevărate, poate spun puţin mai mult, se pune?

Ajung mereu să cred, la finalul oricărei zile, că nu o să reuşesc. Nu o să câştig. În nicio privinţă, visul meu nu o să fie în nicio realitate. Cel puţin, nu în a mea. O parte din mine îmi spune asta în continuu. Şi cum pot s-o ignor când uneori are dreptate? Când nu e ea singura care-mi spune? Plec. Ziua asta nu o voi plânge. 

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Netămătoare cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s