Ora de hârtie

Să-mi tot daţi duminici, vă rog. Au mereu impact asupra sufletului meu. Să zicem că din cinci duminici, două sunt scrise, trăite, păstrate în amintire, iar celelalte rămân duminici de antrenare. Poate că săptămâna mea începe duminica..

Azi mă bântuie un regret. Ştiam eu. Ştiam eu că aşa va fi. Aşa este mai mereu când ascult de raţiune, căci eu trăiesc numai prin ochii sufletului. Încerc vag să-l alung, să mint ceva, să scap cumva de apăsarea asta. Să pun punct şi să nu mă mai întreb de ce nu am făcut. Propoziţia asta nu o vreau interogativă. Nu mai este loc de un semn al întrebării după acel nume. 

Dar ştiu că nu voi reuşi. Şi voi căra după mine regretul acesta până anul viitor.. sau până la următorul regret. Sau mai adun unul şi mă car cu amândouă..

Duminica asta e tristă?

Staţi să mă gândesc puţin. Aş avea câteva motive pentru o fericire micuţă. Ba nu, pentru fericire nu prea ai nevoie de motive. Însă, aş avea motive pentru puţină forţă sufletească. Şi pentru puţină încredere.. Şi poate şi pentru o duminică grozavă.

Dar dacă n-am motive pentru fericire, de ce nu sunt fericită? Şi de ce mă contrazic singură? Şi de ce mă tot întreb ce şi cum, de parcă aş putea să devin altcineva şi să-mi răspund, apoi să mă întreb din nou şi tot aşa?

Anunțuri

2 gânduri despre „Ora de hârtie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s