Dar nu pot să mă las să parolez şi tăcerea asta. Toate sunt ale mele, cum aş putea să mă ascund? Am promis ceva când mi-am luat paşii la număr pe străzile astea. Bună, eu sunt Flori. Bună, sunt un copil. Bună, scriu. Bună, nu folosi asta împotriva ta sau a mea. Bună, trebuia să zic „Hei”. Hei, azi tac.
Nu vorbesc, nu scriu despre pulsaţiile resimţite de suflet azi. În schimb, îmi dansez cuvintele pe câmpuri verzi, neatinse de toamnă sau de iarnă. Câmpuri fără anotimpuri. Şi cuvinte.. înşelătoare, cu multe, multe feţe şi sensuri.
De ce tac? Poate că mi-e destul. Am scris prea mult despre unii.
Îmi exersez tăcerea , îmi repet visurile, îmi ascult singurătatea, îmi vânez zâmbetul. Încerc să mă încarc cu energie, vreau să reuşesc tot ce mi-am promis. Vreau să strig, la final, cât de tare am reuşit.
Mi-e bine cu mine..?
Seară faină! https://allexyanna.wordpress.com/2013/08/23/zidul-de-tacere/
ApreciazăApreciază
La fel. 🙂
ApreciazăApreciază
Buna ! Foarte frumos ..
Intrebarea din final ma pune pe ganduri .. trebuie sa ne fie bine, altfel nu se poate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hei. 🙂
Mulţumesc frumos. >:D<
Parcă mă pune pe mine pe gânduri acum. Poate că se poate..
Sufletul trage multeee..
ApreciazăApreciază
Trebuie să îţi fie cu tine! Să te împaci cu tine…. mi-a plăcut enorm „îmi dansez cuvintele pe câmpuri verzi”!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar eu mă bucur enorm că-ţi place. Îmbrăţişez cu drag. 🙂
Şi.. nu ştiu ce să zic. Poate că lucrurile care trebuie făcute, nu se fac. Sau nu putem să le facem.
Dar ştiu că trebuie. Mereu trebuie să trebuie..
O fi cursul vieţii..
ApreciazăApreciat de 1 persoană