Tac

Dar nu pot să mă las să parolez şi tăcerea asta. Toate sunt ale mele, cum aş putea să mă ascund? Am promis ceva când mi-am luat paşii la număr pe străzile astea. Bună, eu sunt Flori. Bună, sunt un copil. Bună, scriu. Bună, nu folosi asta împotriva ta sau a mea. Bună, trebuia să zic „Hei”. Hei, azi tac.

 

 Nu vorbesc, nu scriu despre pulsaţiile resimţite de suflet azi. În schimb, îmi dansez cuvintele pe câmpuri verzi, neatinse de toamnă sau de iarnă. Câmpuri fără anotimpuri. Şi cuvinte.. înşelătoare, cu multe, multe feţe şi sensuri.

De ce tac? Poate că mi-e destul. Am scris prea mult despre unii. 

Îmi exersez tăcerea , îmi repet visurile, îmi ascult singurătatea, îmi vânez zâmbetul. Încerc să mă încarc cu energie, vreau să reuşesc tot ce mi-am promis. Vreau să strig, la final, cât de tare am reuşit. 

Mi-e bine cu mine..?