E târziu

S-a făcut târziu în mine. Nu mai ştiu când şi cum să scriu. Simt că nu mai ştiu nimic, că am pierdut atât de mult, că nu voi câştiga niciodată. Mă tot împiedic de anii mei şi mi-e atât de teamă.. 

 Timpul nu se mai dă înapoi la visul tău, demult uitat. Tu poţi doar să simţi, să strigi la nesfârşit, iar secundele se sparg în ore.. Şi inima nu mai bate. Toate tac. Şi atunci crezi că ştii că sufletul se pierde, dar de fapt, nu şti nimic. Eşti bântuit de acelaşi „nu ştiu” şi de acelaşi „mi-e teamă”. 

Ştiu că târziu e târziu. Nu prea târziu sau mai ai timp. Nu. Doar târziu. Loc de mine nu mai e nici când mai e timp. Unde n-am fost, nu voi fi în câteva secunde, n-am loc, căci eu vin cu pachete de teamă şi de lacrimi uscate, nelinişti şi îndoieli. 

În trecut am tot fost şi cred că mă mai duc de câteva ori. În trecut secundele nu sunt secunde, ci ore, chiar zile întregi. Trecutul pot să mi-l schimb în vis, dar nu pentru totdeuna. E târziu pentru a face asta. Preţul nu e prea mare.. Voi pe cât daţi un sentiment sau un zâmbet?

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s