Decembrie. Acum un an

Mă păcăleşte un gând să mă uit puţin înapoi. Nu-l ignor, mi-am promis ceva. Aşa că-l ascult cuminte şi-mi închid ochii. Rememorez totul, îmi reamintesc poveştile şi datele. Unsprezece decembrie, făceam o mărturisire, îmi recunoşteam faptele de pe data de zece. Calc peste lacrimile de atunci şi-mi dau seama că nu mă ud, ci că mi se fură bătăi de inimă.

Nu mă întorc la trecut, suflete. Mai călătoresc pe acolo, să mai dezmorţesc cărările. Se prea poate ca paşii mei să sune diferit? Îmi închid din nou ochii..

Ce aer rece! Parcă te rupe din visare. Ăsta-mi fură ceva sau..? Stai, să-l mai inspir puţin. 

Poate ar trebui să-mi deschid ochii. E decembrie 2015 şi mai este puţin din el. Şi, să fiu sinceră, nu ştiu dacă voi scrie, peste un an, cum era acest decembrie. Poate atunci viaţa mea nu se va mai scrie..

Decembrie de acum un an îmi îndeamnă sufletul la multe. Ştiu cât ar trage de suflet să scrie acum tot ce vrea el, tot ce am scris eu atunci şi a rămas necitit, neînţeles. 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s