Ultima secundă

Mi-am zis să-mi abţin cuvinte azi, dar nu am putut. Nu când din locul meu se vede aşa frumos cerul. Şi ar fi păcat, ar fi o pierdere pentru mine să nu-mi arăt asta pentru mai târziu. Să nu rămână nimeni şi nimic în urmă, nescris şi neperceput. Căci ştiu cum le voi căuta peste ani.. Poate chiar mâine.

O secundă în care nu am respirat, ci doar am privit. 

Şi din păcate, e ultima. Ultima din acest an. Vreau să păstrez articolul, imaginea, respiraţia furată şi bătăile de inimă până anul viitor, pe vremea aceasta. Să compar ambele orizonturi şi să-l visez pe al meu. 

Ultima mea secundă se mai numără şi acum. A învăţat-o sufletul pe de rost, îi ştie toată liniştea. Fac eu cumva s-o număr încă un infinit. Şi când artificiile vor despica cerul, îi voi număra şi lui secunda noastră de linişte. Aşa cum e.. liniştea dinaintea furtunii.

Mereu mi-a displăcut momentul dintre ani când toţi rupeau din cer cu luminiţele lor asurzitoare. Mă enervează cum unii se uită pentru prima şi ultima dată la cer în acel an, văzându-l apoi abia anul viitor. Aplaudă şi se îmbrăţişează. Pe curajul cerului.

Îl doare?

Deşi sunt frumoase şi au o semnificaţie aparte, nu prea pot alunga gândul acesta. Căci nimeni nu l-a întrebat dacă e de acord, dacă-l pot ataca aşa. Cred că-l păcălesc cu zâmbetele şi privirile lor. Îţi dai seama cum se uită toţi la el? Mititelul, s-o simţi flatat. 

Şi parcă-mi abţineam cuvintele azi!

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Ultima secundă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s