Pereţi de săpun

Când un copil face un balon de spumă, iar acesta se sparge, ceilalţi îl îndeamnă să-şi pună o dorinţă. Cade o stea şi eşti tentat să-ţi pui o dorinţă; la fel procedezi când vezi un avion sau când sufli în lumânări. Şi mai sunt atât de multe! De exemplu, toţi oamenii şi-au pus dorinţe în noaptea dintre ani. Acum, întrebarea mea este: Din atâţia ani de dorinţe, unele mai complexe decât altele, câte s-au îndeplinit? Mie, nici măcar una. Şi am optsprezece ani. 

Am dat de multe ori vina pe destin. Îmi îndreptam un deget spre el, dar apoi mi-am dat seama că arătam în direcţia greşită. Nu era spre cer, spre pământ sau spre răsărit. Nici spre apus. Este în interiorul meu. Este firul vieţii mele într-un ghem ascuns între coaste?

În ani de îndoieli, temeri şi lacrimi, mi-am creat o bulă. Dincolo de pereţii ei se derulează viaţa, o realitate de care mă ascund. Balonul meu de visuri calde s-a spart de mai multe ori. Şi tot de atâtea ori l-am refăcut. Oare mai e nevoie să spun că, de fiecare dată, mi-am pus câte o dorinţă?

Dorinţe rămase în urmă, înghiţite de timp şi de frig. 

Nici acum, după un car de ani, nu am renunţat la bulă. Şi acum tresar speriată când aceasta se sparge, deşi îi număr fisurile zilnic.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s