Firul vieţii

Mă avântasem să definesc viaţa şi am rămas cu nişte cuvinte, momente şi stări ce-mi sunt prinse şi acum de suflet, înfăşurate chiar şi pe braţe. Poate viaţa nu are definiţie. Viaţa mea nu are definiţie şi într-o oarecare măsură, sunt extrem de fericită pentru asta.

M-am agăţat de oameni. Mi-am prins bucăţi din suflet de inimile lor. Am avut grijă să greşesc (oarecum) şi să-i numesc în atât de multe feluri. 

Oamenii schimbă oameni.

Nu ne putem face pansamente din oameni, chiar dacă se aşează destul de bine peste rană. Indiferent de cum este sufletul lor, în al nostru trebuie să existe măcar gândul că pansamentul se poate dezlipi violent de pe rană, chiar înainte de a se vindeca, provocând o rană mult mai adâncă.

În serii de momente unice, ne-am numărat viaţa. Vremuri, anotimpuri, zăpezi, frunze şi culori, cer şi soare, flori..

Nu suntem copaci, păsări sau pansamente. Suntem oameni, oameni simpli, cu suflet şi un singur fir al vieţii, ascuns într-un ghem măricel, protejat de coaste.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s