Astăzi vorbeşte viaţa

Şi moartea respiră în spatele ei. Se unesc, aşa cum s-au găsit, paralele, neîntâlnite, reci, şi formează o durere comună, fără nume. Şi limba lor nu o vor înţelege mulţi, doar aceia care au suferit prea mult. Nu ai vrea să fii lovit de armele morţii, ştiind cât de dură va fi viaţa cu cei pe care moartea i-a ocolit. Oameni dragi, lăsaţi în urmă, parcă parte dintr-un plan parşiv. 

Poţi  să fii viu, dar cu sufletul mort, dar nu poţi fi viu când inima şi-a anunţat ultima bătaie. 

Cred că moartea şi viaţa sunt ca soarele şi luna. Şi mă gândesc câteodată cum ar fi dacă viaţa s-ar putea îndrăgosti de moarte. Şi dacă ar fi aşa, tare aş fi curioasă de reacţia celei din urmă. Ar ucide-o şi pe ea pentru a-şi îndeplini misiunea? Dacă eu aş ruga moartea îndrăgostită să ia capul vieţii, ar ezita? 

Rămân zile şi momente. Şi nume pe cruci. Poate că legendele noastre nu sunt căutate unde trebuie. Ele nu s-au îngropat singure. Dar eu m-am îngropat în articolul acesta, neputând să eliberez teama sufletului. Eu am pierdut, într-un fel, jocul. Pe cerul sufletului meu, este scris cu litere îngroşate „Joc terminat.”

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Astăzi vorbeşte viaţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s