În mine toate tac

Fiecare zi ce trece peste sufletul meu mă îndepărtează, puţin câte puţin, de frumoasa şi dulcea mea copilărie. Scriu poveşti de zi, de mine, de copilărie, de oameni, de ceruri şi de stele, dar le pierd pe aici, în schiţe fără titlu. Măcar unele poveşti de zi le mai public.. noaptea. 

Îmi ucid cuvinte, visuri şi zâmbete. Pe bandă rulantă. 

Dar cum ar putea copilul temător, speriat de el şi de lume, să-şi deschidă ferestrele sufletului? Oamenii vor şti. Vor muşca din sufletul de dincolo de cuvinte; acela pitit în colţ, cu genunchii traşi la gură. 

Nu mai am zece ani, dar tot fac baloane din gumă. Nu mai este toamnă, nu mai este. Şi nu mai am şaptesprezece ani. Şi oficial, nu mai sunt copil. Şi câteodată mă trezesc făptuind gesturi de oameni mari, să nu mai zic de gânduri. 

Dar nu mai bine nu mai zic eu nimic? 

 

Anunțuri

2 gânduri despre „În mine toate tac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s