Gând pentru mama

Nu trebuie să fie opt Martie pentru a-ţi scrie, pentru a-mi mărturisi admiraţia, respectul şi iubirea infinită, dar aşa am simţit. Ce-aş putea să-ţi spun? Ţi-am cântat, te-am strâns în braţe, ţi-am sărutat obrazul şi i-am mulţumit celui care mi te-a dat, dar simt că nu este de ajuns. Un gol îmi este prezent în suflet..

Ca fiică, prietenă, copil, am greşit mult, iar opt cuvinte nu sunt de ajuns pentru optsprezece ani de greşeli. 

Mă mândresc cu tine şi nu pot să mă satur să te privesc. Te-aş ţine lipită de mine, zi şi noapte, să nu mi te smulgă nimeni de la piept. Câte punţi mi-ai construit, mamă! Câte mi-ai dat, încă dinainte de a mă fi născut. 

M-aş vrea din nou copil, să-mi aşez tot trupul în braţele tale, să mă dai din nou în leagăn, dar poate sunt egoistă. Tu ai nevoie de un copil matur care să te sprijine, un copil mare fără ciocolată pe degete. Nu m-am gândit până acum că, dacă aş fi din nou copil, poate aţi fi şi voi tineri. Mă vedeam doar pe mine călătorind cu maşina timpului.

Pentru mine eşti eroul meu, mamă-crevete.