Vei fi plânsă

Mă simt străină scrisului, un fapt necunoscut şi dureros, ceva nou, netrăit, nesimţit, neplâns, parte din lucrurile noi care nu prea ne fac bine. Poate pentru că vin mereu din prezent, timp ce ne îndepărtează subtil de trecut. Se îmbină cu presiunea viitorului, făcându-ne să ne întrebăm prea des cine suntem. 

Leagănul e gol acum, dar împlineşte sute de basme. Este cel care vede zeci de îndrăgostiţi zilnic, martorul celor mai sincere şi frumoase declaraţii de dragoste şi de prietenie. Este fabrică de visuri şi de momente. Însă, când e gol şi uitat de fericire, atunci să ştii că vei uda frânghiile cu lacrimi. 

Nu trebuie să asemăn oamenii sau sufletelor lor cu ceva. Sunt doar oameni şi atât. Mulţi am făcut greşeala de a-i numi anotimpuri, ploi sau porturi. Inclusiv eu. Oamenii schimbă oameni şi atât. Degeaba scriem noi poveşti despre cum îi vedem sau cum ne-am dori să fie, degeaba visăm de un infinit de ori..

Cuvintele mele rămân fără sens, poate aşa au fost mereu. Mă simt precum un legăn gol, pustiit. De parcă mulţi oameni s-au aşezat în suflet, dar nu şi-au luat suficient avânt când eu îmi doream cel mai mult să zbor. Mă lăsau cu visul şi coborau cu picioarele pe pământ. 

 

Anunțuri

3 gânduri despre „Vei fi plânsă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s