Pictează-mă

Îţi scriu o poezie, dar aşa cum numai eu ştiu. Nu te uita la versuri, căci nu am; nu-mi căuta rimă sau măsură, căci nu există. Nu încerca să explici puţinele figuri de stil folosite.

Vreau doar să trăieşti prin ea şi să-ţi aminteşti, peste ani, de poezia scrisă de acea fată, atunci. O poezie ce nu este poezie. S-o memorezi cu sufletul, fără ca măcar să-ţi dai seama.Uit-o acum. Uită-mă şi pe mine.

Aminteşte-ţi dureros de noi, mai târziu. Lumea ta să fie normală, completă, fericită, până când voi intra eu în ea, într-o scurtă secundă. Secunda asta, ca şi mine, este inevitabilă.

Acum, te vei întreba unde e scrisă poezia. Te înţeleg şi-ţi explic. Poezia e scrisă cu fir de suflet, nu e vizibilă ochiului, ci sufletului. E mascată de cuvintele acestea, aşa că dă-le la o parte.
Ce vrea fata asta să scrie? Asta trebuie să te întrebi acum. Mai târziu, poate vei înţelege.
Acum e mai departe decât mai târziu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s