Pentru mine, când sunt tristă..

M-am desprins de toate înainte de a înflori. Mă simt străină într-un loc pe care-l numeam cu drag acasă al meu, mă simt incompletă, fără o parte din mine, aceea care se elibera prin scris. Iată-mă, singură, pustiită şi cu dor de mine. 

Duminica are acum doar amintirea acelui titlu şi sentiment, trăit şi simţit parcă într-o altă viaţă. Totuşi, îndeplinind o promisiune, tacit, dansez haotic cu nişte cuvinte şi mai haotice, făcând din viaţa mea un haos.

Când am pus titlul, m-am gândit că va fi o scrisoare optimistă, un moment de zâmbet pentru momentele când sufletul îmi va fi trist. Dar..

Să-mi cer singură iertate pentru momentul când voi căuta un zâmbet promis pe care nu-l voi găsi aici nicicând?

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Pentru mine, când sunt tristă..

  1. Să ştii că un zâmbet cald şi sincer îţi pot oferi oricând. Dacă ai nevoie de mai mult, de un ceva care să te ajute să vezi dincolo de pustiu, spune. Suntem aici, cu tine, lângă tine. Nu putem face minuni dar poate un schimb de… experienţă în sensul ăsta ar putea ajuta măcar puţin.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s