Nu mai sunt

Îmi contabilizam amintirile zilele trecute, căci îmi simţeam sufletul plin, prea încărcat de oameni şi de momente. M-am găsit pe mine, copil naiv, credul, temător..  Nu e de mirare câte greşeli am făcut. Atunci priveam lumea cu ochii închişi, acum o privesc cu ochii sufletului. 

Nu mai sunt un copil pe ale cărui palme poţi călca nestingherit. Nu mai sunt persoana în al cărui suflet aruncau cu pietre doar pentru că puteau şi că, prin ochii mei închişi, citeau inocenţa şi lipsa de maturitate. 

N-am scris asta niciunde, nici măcar jurnalul meu nu a ştiut. 

Nu mai sunt pentru ei, pentru el, pentru privirile lor uimite.. Nu cuvintele mele de acum le voi ţine minte, ci ale lor. Îmi voi aminti o viaţă de tot ceea ce mi s-a spus. Le folosesc în ce scop voi dori, să mă rănesc sau să mă vindec cu ele. Nu-mi mai spune nimeni ce să fac.

Eu nu regret nimic, dar nici nu le voi mulţumi. 

Plouă..

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s