Inima mea

Ieri am tăcut, am lăsat sufletul să simtă, să se chinuie să-şi amintească ceva ce nu a fost trăit aşa cum îmi doream. În el se dezlănţuie un haos şi mai mare şi mai pustiu.. Dacă infinitul ar avea grad de comparaţie, probabil acesta ar fi cel mai lung, chiar dacă s-a derulat în câteva minute.

Îmi imaginez duminica mea de linişte şi mă încarc cu energie din cafeaua aburindă. Şi nu pot să nu mă întreb de ce nu scriu înainte de a face cafeaua, de a o aşeza pe birou. Să fiu atât de atentă la scris încât aceasta să se reverse peste tot..

Astăzi mă simt goală, rece şi singură. Şi am nevoie de eliberarea aceea promisă de scris, de propriile cuvinte. 

Ieri a trecut prea repede, la fel şi infinitul meu. De ce nu pot să-l mai simt odată, să mi se strecoare în vis în fiecare noapte? Sunt o fată de hârtie, simplitatea este ceea ce mă caracterizează. M-aş mulţumi doar cu visul şi m-aş declara fericită. 

Stă să plouă..

Astăzi mi-a vorbit inima, dar nu mi-a plăcut. De aceea tace sufletul atât de rar.. 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Inima mea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s