Statui evaporate

Mă retrag. Se apropie prea multe sfârşituri, iar eu nu le pot face faţă, aşa că mai scriu unul. Şi azi îmi lipseşte curajul, şi mâine voi fi la fel de laşă. În fond, într-un an nu am renunţat decât odată, atipic mie. 

Dar sfârşitul acesta nu este infinit, pentru că nimeni nu mă va ţine minte. Nici măcar eu..

M-am minţit. N-am ritm, rimă sau sens. N-am avut nimic, dar am împachetat nimicul meu în tot şi am reuşit să creez păreri diferite şi acum oamenii cred că sunt tristă. Poate că sunt.. Poate că măcar de data asta trebuia să-mi reţin cuvintele. 

Toţi oamenii mint. Oamenii nu au ascuns niciodată adevărul. Oamenii au minţit. Rece şi cu egoism murdar, care m-a făcut să vreau să-mi scot sufletul, să-l curăţ de ei şi de ei.. Nu există minciuni frumoase. Nu există minciună care să placă. E doar adevăr.. şi doare. Nu încerci să acoperi cu parfum o floare moartă, pentru că nu vei reuşi. 

Oamenii nu au nevoie de cuvinte. În momentul acesta vreau să alung pentru totdeauna copilul din mine, doar pentru că m-a făcut să cred că nişte cuvinte îndesate într-un plic vor face oamenii să zâmbească. Am vrut să fac un bine, dar mi-am făcut un rău. 

Pentru asta, nu mă mai întorc. 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s