Să vii ca o părere

Multe stări şi mulţi oameni m-au oprit din drumurile mele. Poate nu mergeam nicăieri, poate îmi purtam paşii în locuri greşite.. Nu m-au luat însă pe drumul lor, nu mi-au spus care este calea cea bună. M-au lăsat la răscruce de drumuri.

Nu mă doare, căci ştiu că nu există drumuri greşite. Şi nici oameni greşiţi. Sunt doar suflete rătăcite, chinuite de teamă, dor şi alte stări efemere.  Eu mi-am creat porturi şi camere în suflet, dar alţii au lăsat totul pustiu, fără mare şi fără cer. Au lăsat pustiu un bun care le aparţine şi au pustiit altele care nu le-au fost puse niciodată în palme. 

Totul a fost umplut de timp. S-a întors clepsidra şi nu este de partea nimănui. Sunt doar două jumătăţi. Minus eu..

Oameni trecuţi rămân în trecut, acolo unde singuri s-au aşezat. Eu nu-i mai conjug. Greşelile nu se iartă şi nu se repară. 

O carte pe care am primit-o de la un om pe care nu am ajuns să-l cunosc îmi dă titlul articolului. Multe cuvinte şi fapte aş rescrie din ea, căci prea multe sunt nedrepte. Dar cine sunt eu să fac asta? Poate părerea mea este greşită, iar toţi care au citit-o au urmat un exemplu. Dar care? Greşelile nu se iartă. În cazul acesta, nici nu s-au reparat.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s