Simpli visători

Acum suntem cei mai buni părinţi pentru copiii noştri, iar fiecare zi poartă pecetea unei noi promisiuni pentru un copil nenăscut. Trebuie să ne deschidem ochii, căci întâi de toate noi încă suntem copii. E vreme de jucat prin viaţă, cât încă mai putem. Vor veni şi timpurile acelea. Şi atunci ne vom gândi şi la ochii copiilor noştri; i-am educat acum în gând, le-am promis prea multe.

Mie mi-au îmbătrânit părinţii când înălţam visuri prin suflet. Pe cerul copilăriei mele mă plimb şi acum, copil mare, râzând zgomotos. Dar cerul albastru cunoaşte şi norii de furtună, iar eu îmi aduc părinţii acolo din ce în ce mai rar. Fără să vreau, m-am gândit de prea mult ori la mine copil, la copiii mei, la locurile mele de suflet şi din suflet, excluzând oamenii care m-au iubit şi mă iubesc necondiţionat. 

Nu aş defini totul ca o greşeală ce trebuie îndreptată, ci doar ca timp pierdut, irecuperabil. Regrete nu se mai află pe nicăieri, pe niciun drum de-al meu. Iar asta nu este o greşeală, indiferent de ceea ce se înţelege din rândurile mele.

Dar nu mai ştiu să scriu astfel încât oamenii să înţeleagă. 

Şi mi-au îmbătrânit părinţii… Aş trişa câteodată şi aş întoarce clepisdra, aş întoarce momente şi ani. Să fie ei tineri, nu eu copil. Azi nu vreau să mă întorc la copilărie. Ochii nu-mi sunt trişti că mă maturizez pe zi ce trece şi că las oameni dragi, tovarăşi de joacă în urmă. 

Ei nu s-ar vrea copii, m-ar vrea pe mine fericită. Şi sunt! 

Anunțuri

3 gânduri despre „Simpli visători

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s