Cu ajutorul unor cuvinte în care nu-mi găsesc eliberare, cerşesc alte cuvinte. Nu scriu pentru mine, cel puţin nu astăzi. Scriu acum doar pentru a citi cineva, doar pentru a crede câteva ore, că ecoul cuvintelor mele vor reface legături pe care le credeam indestructibile. N-am mai scris de prea mult timp pentru mine..
Mă simt abandonată într-o linişte care nu-mi aparţine şi-n care nu mă regăsesc. Poate singurătatea va muşca atât de puternic din sufletul meu, încât voi folosi propriile cuvinte să mă vindec şi rănesc în acelaşi timp.
Aş avea ce să le spun, aş avea ce să le arăt; am învăţat un alt tip de zâmbet, dar şi de plâns, am ratat apusuri şi răsărituri. Ar vedea o altă floare, dar ar privi în acelaşi suflet.
Dar poate-mi încalc în zadar promisiunea de a nu mai scrie, căci cine vreau să-mi vorbească, nu mă citeşte. Sau.. nu o mai face. Deşi cele o sută nouăzeci şi cinci de cuvinte ale mele ar merita vreo trei unite într-un „hei” care promite regăsirea. Lângă ele să se aşeze alte opt, menite să mă întrebe dacă sunt bine. Să nu fie acesta un vis, iar eu să nu rămân fantomă.
Fata de hârtie 
iubitorul e un cersetor( de atentie). depinde si de el pana cand cerseste si cand se opreste…
ApreciazăApreciază
Cerşeşte când are nevoie şi se opreşte când strigătul i-a fost auzit.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
si daca nu i este auzit?:)
ApreciazăApreciază
Nu se opreşte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) asta e ca glasul care striga in pustiu:) mda frumoasa iubirea asta…si totusi, daca n-o sa fie auzit niciodata? nu i pacat de atat timp irosit? poate ar trebui sa strige in alt pustiu:)
ApreciazăApreciază
Nu există un singur pustiu?
Să calculăm şi ecourile, şi secundele. Nimic nu ar fi irosit.
Nu totul se rezumă la iubire. Şi poate fi în multe moduri, dar nu frumoasă. E.. banal.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cred ca pierdem obiectul discutiei si divagam. ma refeream ca iubitorul striga in zadar ca in pustiu si ca ar trebui sa-si mute dorinta spre altcineva, adica sa ajunga eventual sa cerseasca atentie in zadar in alt pustiu. frumoasa pt ca ai zis ca nu se opreste deci pare o iubire eroica si neconditionata(nefiind conditionata de faptul ca i sunt auzite strigatele). cred in continuare ca e si frumoasa altfel ar fi urata sau cenusie:) cu banalul n am inteles la ce te referi…
ApreciazăApreciază
Există doar un pustiu.
Poate strig pe cineva şi mă aude altcineva.
Poate mă aud chiar eu.. şi atunci fac ceva.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 a da, pustiul dinlauntru, unul singur, clar:)
ApreciazăApreciază
Nu cred că vom fi de acord, iar în cazul acesta vom pune bazele unei polemici.
Eu cred într-un singur pustiu şi am o definiţie şi o urmare unică asupra verbului care a marcat începutul discuţiei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 poate vom fi, poate nu, n ai de unde sa stii dinainte. pai si eu cred ca e un singur pustiu daca i vorba de cel interior. eu am vrut sa stiu despre ce pustiu vorbim. nu exista definitii perfecte iar credintele daca nu le pui in discutie sunt simple iluzii, oricum ele sunt in mare parte iluzii din care traim dar macar le impartasim lucid
ApreciazăApreciază
Pustiul e .. pustiu. Dacă eşti pustiit în interior, exteriorul va fi la fel. Cumva, acesta se revarsă şi peste viaţa de afară, peste oameni şi obiecte.
E un singur pustiu şi e în oameni.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
bun, vezi ca suntem de acord?:) si totusi pustiul tau, al meu si al altuia parca nu seamana. Tu poate ai doua oaze, eu una, altul doar o camila moarta de sete, altul 20 de berberi care se ucid intre ei…:)
ApreciazăApreciază
Nu seamănă, dar există.
ApreciazăApreciat de 1 persoană