Infinit de nisip

Dincolo de tot ceea ce s-a spus şi trăit, dincolo de sentimente şi de minciuni, dincolo de zâmbete şi de lacrimi, de tot ceea ce nu a fost trăit sau simţit nicicând, rămâne băiatul cu geacă albastră şi fata cu, cămaşă roşie. Unul dintre ei nu-şi va aminti de existenţa lor, de toate momentele petrecute împreună, de cincisprezece octombrie şi de perechea de ochi banali, prea comuni.

Însă celălalt îşi va aminti pentru doi, cât doi.

Cuvintele aşteaptă cuminţi, fără a şti că nu vor mai fi rostite vreodată. Ochii nu mai caută albastru. Inima nu mai bate pentru şase litere unite într-un nume ce nu va mai fi rostit cu voce tare. Şase plus cinci este egal cu zero. Zero bătăi de inimă, zero priviri, zero fluturi. 

Timpul şi-a îndeplinit cu succes misiunea. A trecut încet şi rapid, poate uneori dureros de încet şi surprinzător de rapid. Doar el a estompat răni de suflet, nelăsând loc de semne.Timpul a transformat totul în nisip. 

Din roşu şi albastru s-a creat un infinit galben, invizibil, ca un soare pe cerul de stele. Timpul a făcut ca două culori să traverseze strada în direcţii opuse, pe treisprezece linii albe, fără a se uita unul la celălalt, fără a întoarce capul.  Aceşti ochi nu s-au mai căutat, nu s-au mai  privit pe furiş, nu s-au mai găsit. 

S-au uitat.

Anunțuri

2 gânduri despre „Infinit de nisip

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s