Vicii

Sunt săracă în oameni şi-n amintiri. Am uitat cum sună un „Hei” sau cum se simte o îmbrăţişare. Habar nu am ce zi este, iar a şti data mi se pare ceva.. de neatins. Mă pierd în propoziţii simple, scurte, ocolind esenţa. Totuşi, nu este totul pentru aparenţă..

E prea multă linişte. Pretutindeni. Nimeni nu mai vrea să mai vorbească cu mine, cu atât mai puţin să-şi dorească să petreacă cu mine seri şi zile de august. Dar cu cine ar ieşi oare? Cu fata care zâmbeşte arogant şi fals sau cu fetiţa speriată care aleargă pe blog de fiecare dată când se simte copleşită de situaţie?

Mă simt străină în casa pe care o numeam cu drag „acasă.” Mirosul de pâine caldă a fost înlocuit cu fum de neîncredere şi neînţelegere. S-a aşezat praful între sufletele noastre şi pe gresia din hol,colţul stâng, lângă încălţămintea mea; pe cuptor, pe verigheta tatei, pe toate promisiunile mele. Vinovată sunt doar eu.

Am privit dezamăgirea în ochi şi-am ieşit învinsă. Sunt o învingătoare pe tărâmul visurilor, dar pe solul tare al realităţii sunt o fetiţă învinsă.  

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Vicii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s