Bună, iubire

Bună, iubire

Ah, dar ce-o să mă târăsc în Iad şi îngerii or să uite de mine. Nu te îngrijora, suflete, suntem cu demonii acum! Hai să râdem de ei şi să le zâmbim arogant! Raiul poate să-şi deschidă porţile, noi nu vom mai intra acolo, noi nu vom mai bate la poarta aceea niciodată.

Respir cu nesaţ, dar tot nu-mi este de ajuns. Ah, priveşte-mă, tată! Tu nu ştii că sunt la doi metri sub pământ, tu nu ştii că întreaga mea existenţă este îngropată. Ah, şi fericirea! Dar tu, tu nu ştii nimic.. Ha, de-ai afla cât de viciată şi distrusă e copila ta..

Ah, dar nu sunt bine şi i-am minţit pe toţi! Da, am minţit şi am făcut-o murdar, ruşinos şi penibil. Sunt un dezastru cu nume de floare. Iubeşte-mă, tată!

Mă înec cu oxigenul care nu mi-e niciodată de ajuns. Vreau stele în el, să le trag în piept şi să fiu cer. Suflete, cumpără-mi stele şi fă-te cer. Ah, aş da o toamnă pe două stele! Spune-le să-mi dea stele.. Vând toamna aceasta pe două stele. Ah, scuză-mă, iubire.

Zece degete tremurânde se grăbesc să acopere doi ochi goi, dar sunt incapabile de un gest mult prea simplu. E în regulă, căci nu mai e nimic de ascuns. Da, priviţi-mă, mamă şi tată! E ziua în care aleg iadul şi dau toamna pe stele!