Vise vs Visuri

Cine să mă caute și să-mi şoptească să opresc teatrul acesta ieftin, să-mi finalizez, fără succes, rolul omului fericit? Și să ies de pe scenă, goală, tristă, cu sufletul dezgolit, făra a face vreo plecăciune, fără un rând de aplauze, fără.. mine. 

Mi-e rău de la suflet.

Înconjurată de singurătate pe toate laturile, mă declar învinsă. Scrisul a murit odată cu mine și suntem înghesuiți în același mormânt.  Cine să ma caute, cine să mă aștepte? Ah, cine să mă iubească şi să mă salveze de nebunie? 

Să-mi fie ancoră și păstrător de secrete.. Să mă facă să scriu cu flori și fluturi. Și să citească.. 

Dar m-au uitat toţi, și mama, și tata.. Chiar și eu. Și o secundă infimă m-am crezut şi am zâmbit cu jumătate de gură. Dar eu știu.. Doar. 

E rece și frig. Și toamna se joacă cu mine. Iar. Hai, veniţi şi luaţi ce vreţi. Toate ușile sunt deschise.