Vogue

Mie frig, iar tu nu eşti aici. Nu mai eşti.. Dorul îl târăsc prin iad, înnodat cu panglica roşie. Ţip. Ţip şi-mi rănesc gâtul şi mă dor plămânii. Nu respir fără tine, floare. Te rog.. 

Te chem, mamă, dar nu auzi; nici tu nu-mi auzi ţipetele. Vino, ia panglica şi împletește-mi părul la spate. Vino.. Vino acum, că toţi au plecat.

La colţ de iad am înnodat o panglică neagră. Iadul e-n doliu. Nici măcar vantul n-o clinteşte de acolo. Stele nu-s, iar tu nu mai vii. Tu, suflete.. Muriși în mine şi mă lăsași fără nimic. 

Trădare. 

N-am să te îngrop, oricum nu te duci în Rai. N-am să te plimb prin biserici, înghesuit între patru scânduri. Tu stai în iad, între patru pereţi. Tu putrezești în trupul pe care l-ai trădat. 

Singurătatea îmi îngheaţă inima, care nu a ştiut niciodată cum să bată. În camera cu pereţi roz sunt spânzurate tablourile copilăriei mele. Dar azi nu-mi mai e dor de copilărie; anii agăţaţi pe, pereţi nu mă rănesc, nu-mi iau nimic. Mă lupt cu dor de tine și de mine.





Anunțuri

2 gânduri despre „Vogue

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s