Stele căzătoare

Ş-am înţeles că şi iarna este despre singurătate. Tot infinitul acesta alb este o farsă, un nemărginit ţinut care ţine să-ţi amintească de singurătatea la care-ai fost condamnat. Tu eşti doar un pion, iar de data asta toată tabla de şah este albă. N-ai cum să câştigi. 

Mă uit după ziua de ieri, dar e departe. Nu ştiu cum se mai joacă timpul. Că ieri am fost veselă şi m-am simţit din nou copil fără griji. Copil fericit cu visuri calde.. 

Dar s-a terminat prea repede, iar pe aceasta am trăit-o în genunchi. N-a rămas nimic din ea, din noi. De parcă atunci când am păşit din camera caldă, toată starea de bine s-a împiedicat de prag şi nu a căzut pe partea mea. 

Voi şti că-n spatele uşii albe de la etajul unu am reuşit sa fiu fericită, chiar dacă iadul e în doliu. Chiar dacă eu sunt în doliu ș-am căzut din cerul fals pe care lipisem stele de hârtie. 

Albul exterior îmi aminteşte de negrul etern pe care-l port în mine, de toate florile distruse și de sufletul mort. N-am să fac nimic. N-o să fiu nimic. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s