Cuvinte în cenuşiul gri

Camera cu pereţi roz suferea de prea mult eu. Ea suferea pentru patru zile, iar eu pentru patru pereţi şi optsprezece ani de trăiri şi amintiri. Afară vântul suflă cu putere, dar cumva, ȋn paradoxul meu bolnav, mi se pare că vântul bate chiar aici,în cameră, ci nu afară. Că-mi flutură părul şi-mi aminteşte de-o toamnă. Nu ştiu care.. 

Întâlnirile noastre sunt scurte, lipsite de lacrimile care ne defineau cândva, reci şi goale. Doar noaptea mi-o petrec aici, dar parcă nici ea nu mai e ca înainte. N-am insomnii, ci coşmaruri. Ha, câte s-au schimbat. Dimineaţa mă grăbesc să plec şi evit să mai intru aici tot restul zilei. De parcă ar fi murit cineva aici şi mi-e teamă că o să fiu bântuită.. 

O, dar a murit. 

Timpul mă face să mă urăsc şi să mă tem de camera aceasta. Nu m-am gândit în veci că va trece atât de repede, că-mi va lua atâtea şi că nu-mi va mai da nimic înapoi. Cine să mă convingă atunci că viaţa e un Iad pe măsură ce creşti? Când eram convinsă că viaţa e frumoasă şi că Moş Craciun intră pe cheia uşii. Să fie oare părinţii de vină că ne-au construit bule împotriva realităţii? 

Iadul e-n fiecare bucată de viaţă, de colţ de realitate. Iadul diferă, doar Raiul e la fel pentru toţi.

Am fost uitată, numele meu a fost şters din minţi şi suflete, din universuri în care era şoptit, strigat şi simţit permanent. Am fost uitată cu o rapiditate care mă face să-mi pun semne de întrebare. Am fost uitată şi atât. Ce pot să mai spun? 



Anunțuri

2 gânduri despre „Cuvinte în cenuşiul gri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s