Amar

Dorul rupe din mine. Te-am visat şi asta nu-i bine. De ce? Presupun că trebuie să trec peste şi să uit, dar nu pot. De ce?! 

Plină de vicii şi goală de stele, am visat la un Univers complet, care să mă scoată din iad şi să-mi dea puţin din Raiul în care ştiu că n-am loc. Mi-am visat Universul în fiecare noapte-n care n-am putut să dorm de dor, de coşmaruri, de temeri şi de.. Am visat că-mi voi număra cu drag stelele şi voi zâmbi mulţumită, împlinită.. fericită. 

Dar din nou m-am măsurat cu visul ş-am pierdut. 

Încă aştept să mă suni, deşi cumva, ştiu că nu o vei face. Mă înec în aşteptare şi-n propria neputinţă murdară. C-am devenit dependentă de tine şi de tine, de toate stelele pe care mi le-ai desenat pe pânza mea goală şi pustie, de tot ce-ai făcut din mine. Am zâmbit. Sufletul renăscuse, Universul prindea contur, iar eu eram fericită. 

Zidurile de indiferenţă, pe care tu le-ai ridicat peste tot ceea ce-am construit împreună, m-au doborât fără a lăsa loc să întreb de ce, fără nicio explicaţie. Laşitatea ta m-a adus în pragul disperării, în pragul suferinţei supreme. Mi-ai dublat Iadul şi ai ucis un suflet care era mort. 

N-am primit un pentru că, ai lăsat doar un șuvoi de visuri şi de amintiri, un tricou şi-o melodie. Dintre toate, doar una-mi aparţine. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s