Marea moartă 

Pustietatea unui iunie matol aduce cu sine treizeci de zile amare şi grele, treizeci de angoase şi de dureri diurne, treizeci de nopţi nedormite şi.. alte treizeci de zile fără tine. Oare e iunie? 

Am obosit. 

Încă aştept să-mi scrii şi inima-mi tresare de fiecare dată când.. nu o faci. Infernul îl ţin în piept şi doare enorm, o durere supremă ce-a pătruns în oase. Mi-am repetat înfrângerea şi continui să-mi adresez întrebări retorice. Nimic nu are sens. 
Sufletul mi l-am pierdut prin nicăieri, un cadavru care nu se descompune şi nu tace. Noapte de noapte ascult aceleaşi melodii, încercând naiv apoi să înving insomniile bolnave. 

Prea am scris, prea am plâns, într-un labirint de vise violente şi coşmaruri vicioase înnod ani preţioşi şi mă tem de orice. 

S-au stins luminile. Mi-a căzut cerul în mare. Şi, ah, mi-e atât de dor.. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s