Netimp

La mine nu a răsărit soarele. Pentru mine soarele nu a răsărit nici azi, nici ieri, nici în urmă cu câteva zile. Nu-i nici noapte, dar nu-i nici zi. Stele nu am, soare nu mai e, este doar întuneric și frig şi mă tem c-am pierdut şi Luna. Uit că-s în iad şi încurc realitatea cu visul. 

Îl aştept pe cel care nu vine, nu mai vine şi lacrima îmi cade. 

Inima doare cel mai tare şi-s atât de pierdută, cu temeri încolţite peste un suflet care-a murit de atatea ori.. Nu-mi mai place ploaia pe care o adoram, o aşteptăm cu emoţie şi dor, ca pe toamnă. Mi-e străină, indiferentă şi goală. Ploaia a devenit nimic pentru o inimă pentru care înainte era tot. Înainte.. 

Dacă aş merge undeva, m-aş întoarce din drum doar ca să plâng, să-mi jelesc sufletul pe care-l tot târăsc după mine. Neputincioasă, singuratică, de prea mult timp tristă şi dezamăgită, pustiită, rănită şi goală alcătuiesc tabloul suferinţei mele. Îmi sunt şi personaj şi autor, iar asta mă face şi mai tristă. 

Anunțuri

9 gânduri despre „Netimp

  1. Soarele rasare in fiecare dimineata. Doar ca uneori nu stim unde sa privim si avem senzatia ca nu este si pe cerul nostru. Crezi. Atat. Ai rabdare si crezi, pentru ca intr-o zi o raza de soare va matura si hartia din care esti construita tu. :))) Undeva, chiar daca nu-l vezi acum, soarele a rasarit si in dimineata asta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s