Oraje

Departe eşti de iubirea mea consumată-n dorul ploii, voit departe de respiraţia mea, prea departe.. Cu suspin mă las pradă abandonului, mă înec în cerul verde, dar tu nu ştii de ce plouă. 

Irecuperabil e amorul meu nebun după ploi, pierdut în infern unde adevărul e demon suprem. Plouă degeaba.. 

Suferinţa și-a construit cuib pe ruinele sufletului meu, înzestrată cu măiestria cotidiană de a lua dintr-un trup care nu mai are nimic, dintr-o inimă care nu mai bate, dintr-o viaţă pe care am pierdut-o. Tacit îmi îndepărtează totul de nimic, aparent subtil mi-a suprimat urletele bolnave.. eroic a învins nebunia. 

Doi metri deasupra mea miroase a vanilie, dulce şi albă pluteşte mândră, de neatins. Am visat-o, iar asta mi-a triplat amarul ce-a cuprins fiecare milimetru din mine. Intr-un interval de secunde moarte într-un vis prostesc, m-am dopat cu o vanilie veselă, care mi-a intrat instant în vene, mi-a invadat papilele gustative cu a ei dulceaţă, printre bătăi slabe de inimă și-a făcut loc, deloc tandră, ci foarte arogantă. Iubire, sunt în sevraj, mai vino odată.. 


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s