Cinci minute

Încerc să-mi imprin pe inima un cuvânt care începe cu litera „e” şi este despre mine. Un octombrie rece aştepta. Oare? Aşteptarea mea a avut nume şi prenume, amărăciune infinită şi grea, pumni de suferinţă pentru o entitate pe care încă o numesc suflet.

Cu picioarele pe pământ. Aşa m-am trezit de ieri. Am gustat din real şi-am simţit dezamagirea, dar n-a durut nici inima. Iertarea e pedeapsă, mamă, iubite, inimă, tată, verde, soră, nume care încep cu „i” şi care se termină cu mine.

Azi e ziua tatei.

Cuvintele nu vor a fi rostite, iar şansa primeşte un prefix atât de cunoscut mie. Imperfect e cuvântul care mă defineşte. Etern.

Ce să fac cu mine?

La tine cum se dilată timpul?

Promisiunea a murit pe buze, iar eu am aşteptat. Iar.

Anunțuri